And I say, Romania is my country…vorba cântecului lui Chirilă

Un fel de scrisoare deschisă către MAE și Ambasadele României în străinătate

Dragă MAE,

Sunt și eu un cetățean român care în ultima vreme călătorește, probabil, un pic mai mult decât majoritatea românilor.

Îmi promovez țara peste tot pe unde merg. Încerc mereu să-mi conving prietenii străini să viziteze România și încerc mereu să-mi fac timp să le fiu ghid.

Am plimbat prin țară finlandezi, olandezi, thailandezi, nemți, ugandezi, spanioli, britanici, argentinieni, americani, polonezi. Nu pentru că sunt ghid turistic, nu sunt, ci pentru că vreau să le arăt și altor oameni țara mea. Am scris multe articole de turism despre România pe site-uri internaționale.

Nu-mi place când alți români critică România când vorbesc cu prietenii lor din alte țări.

Da, multe lucruri nu merg bine. Da, ”autostradă românească” e încă un oximoron, deși în ultima vreme mai construim câte-un pic. Da, e multă corupție în guvern. Da, politica românească e de căcăt.

Dar, până la urmă, România va fi mereu locul în care m-am născut și care m-a format, chiar dacă de mai bine de 6 ani nu mai trăiesc în țară.

Cu toate astea, nu pot să înțeleg de ce de fiecare dată când trebuie să interacționez cu ambasadele României în străinătate rămân cu un gust amar. De ce de fiecare dată sfârșesc prin a-mi părea rău că sunt româncă? De ce de fiecare dată îmi vine să mă mărit cu un străin doar ca să-mi schimb pașaportul, fie el și de Benin? De ce alte ambasade pot să le ofere asistență cetățenilor lor când sunt în alte țări, dar noi nu putem?

Răspunsul implicit e mereu ”nu se poate”. Știu, MAE dragă, înțeleg…E mai ușor să spui că nu se poate decât să încerci să înțelegi situația și să încerci să ajuți cumva. Să ajuți și să asiști durează mai mult timp decât să spui ”nu se poate”.

Și apoi, de ce să ajuți? E doar un job. N-ai chef azi. Ești ocupat. Prietenii tăi postează mult pe facebook, n-ai apucat să te uiți la toate update-urile.

Acum vreun an jumate mi-a fost furat ghiozdanul în Kunming, China cu aproape tot ce aveam de valoare înăuntru, inclusiv pașaportul și cardurile. Am sunat la ambasada din Beijing imediat după, amărâtă, derutată, supărată, cu plânsu-n vârful nasului și reacția inițială a ambasadorului a fost să râdă de mine.

Apoi s-a enervat, pe semne că l-am întrebat prea multe lucruri.

”Nu, doamnă. Nu se poate mai repede. Durează vreo 3 luni să vă facem pașaport nou. Trebuie să veniți în persoană în Beijing cu toate actele, cartea de identitate româneacă. Totul se trimite în țară și apoi înapoi în Beijing.”

”Cum să stau 3 luni fără pașaport…? La poliție mi-au spus că într-o lună trebuie să le dau datele pașaportului nou, altfel mă amendează. Și cartea de identitate n-o am aici, e în țară. Nici nu pot ajunge la Beijing acum, sunt la 1500 km depărtare.”

”Nu știu doamnă. Eu v-am spus. Mai aveți și alte întrebări că n-am timp.”

Am sunat la Shanghai.

”Unde sunteți? În Kunming? Păi nu ține de noi, ține de Beijing. Ați sunat la Beijing? Noi nu vă putem asista, trebuie să mergeți în Beijing”

”Am sunat, da…dar Shanghai e totuși mai aproape de Kunming…îmi e mai ușor să ajung și am prieteni în Shanghai, aș avea unde să stau.”

”Nu știu, doamnă…noi asistăm alte zone, suntem ocupați…scrieți un mail, poate putem să vă programăm cumva.”

Am avut, în final, noroc cu Ambasada din Shanghai care a reușit să mă programeze la insistențele și rugămințile mele. Chiar dacă inițial ambasadorul mi s-a părut cam nepoliticos, a putut să-mi facă pașaport temporar pentru un an într-o zi. Ambasadorul din Beijing nici măcar nu a menționat opțiunea. N-a avut timp, a fost prea ocupat să râdă de situația mea.

Astăzi am sunat la Ambasada României din Nairobi. Aș aplica pentr-o viză de turist în Etiopia. Mi-au spus etiopienii că dacă nu-s rezident în Kenya, îmi trebuie o hârtie de la ambasada României. Cuplul din Chile care-și aștepta viza în ambasada Etiopiei mi-au spus să nu-mi fac griji, e o procedură ce merge foarte repede. Ei au primit hârtia de la Ambasada Chilei din Nairobi foarte repede. Cei de la ambasada Etiopiei mi-au spus la fel: toate ambasadele știu formularul, știu ce să scrie și-l dau repede.

”Nu, doamnă, nu se poate. Ambasada României nu dă formulare de genul pentru vize. Au mai fost cereri și înainte și tot nu s-a putut. Dăm formularul numai dacă e misiune diplomatică și lucrați pentru ambasadă. Vreți să mințim acum că lucrați pentru ambasadă?!”

”Nu, în nici un caz nu am cerut să mințiți în formular. Dar la ambasada Etiopiei mi s-a spus că toate ambasadele pot să ofere cetățenilor un document care să susțină aplicația pentru viza de turism. Alți turiști din Chile au primit documentul ușor de la ambasada proprie.”

”Noi nu suntem Chile, doamnă. Etiopia nu vă poate da viză dacă nu sunteți rezident în Kenya.”

”Dar ei mi-au spus că îmi pot da viză și dacă nu sunt rezident, au doar nevoie de un document de la Ambasada României, care să ateste că sunt cetățean cinstit, că mi-a fost verificat pașaportul, că-mi achit singură toate costurile, că merg ca și turist cu pașaportul propriu. O semnătură și-o ștampilă de la Ambasada României. Atât.”

”Nu oferim serviciul ăsta. Nu se poate. Mergeți înapoi în România și aplicați acolo. Și săptămâna viitoare să încercați să nu fiți în Kenya, e periculos, e alertă. Mergeți înapoi în țară sau în Tanzania, nu știu unde.”

”Bine. Am înțeles. Mulțumesc mult pentru ajutor.”

Închid. De ce m-aș fi așteptat la altceva…? De ce m-aș fi așteptat ca cineva dintr-o ambasadă a României din străinătate să fie dispus și interesat să mă ajute, la fel cum fac ambasadele altor țări?

Doamne ferește să fii român și să ai nevoie de suportul ambasadei când ești în străinătate, că te-ai supt la direcție!

Și atunci, dragă MAE, după ce avem noi atâtea ambasade prin alte țări? Oamenii care lucrează în ambasade își urăsc locul de muncă și sunt plictisiți de moarte, românii care călătoresc oricum de cele mai multe ori nu primesc asistența de care au nevoie, așa că după ce? Nu mai bine folosim banii cheltuiți în chirii, salarii, contracte de telefon și de internet să facem un drum sau două prin țară? Sau să renovăm un spital? Sau să sponsorizăm un orfelinat? Sau să oferim burse pentru educație unor copii săraci de prin sate uitate de lume? Toată lumea ar fi mai fericită.

Oricum noi, călătorii prin lume, suntem pe cont propriu cu sau fără ambasade prin străinătate.

Mulțumesc, dragă MAE, pentru tot ajutorul oferit. Nu știu ce m-aș face fără tine.

Un comentariu la „And I say, Romania is my country…vorba cântecului lui Chirilă”

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)