Cum să fii un boschetar de succes

Nu-i mereu ușor să fii pe drum fără nici un plan…nu-i mereu ușor să le explici oamenilor din jur că habar n-ai care-i următoarea ta destinație, că nici măcar nu știi cât o să stai în locul în care ești…nu-i mereu ușor să pleci dintr-un loc fără să știi unde vei dormi în noaptea respectivă, mai ales când călătorești pe buget restrâns și nu ești dispus să cheltuiești mai mult de 15 dolari/noapte. Cu siguranță nu-i deloc ușor să  te uiți cum ți se scurg banii din cont, puțin câte puțin, fără ca nimic să intre. Și toți oamenii te întreabă mereu: ”când te întorci la tine-n țară?”. Așa că tot ce poți să faci e să zâmbești ridicând din umeri…o să vezi cum se așează lucrurile, cauți oportunități în timp ce călătorești, încerci să înveți cum poți să-ți faci traiul lucrând online, încă mai ai economii și nu cheltuiești mult – încerci să folosești couchsurfing cât mai mult și câteodată îți pui cortul pe undeva, nu mănânci în restaurante, doar cumperi mâncare din supermarket, folosești cele mai ieftine mijloace de transport dintr-un oraș în altul.

Monika descoperind Spitzkoppe, Namibia

Care-i planul de rezervă dacă lucrurile o iau pe arătură?

  1. Orice fel de job în Europa – până la urmă dacă scopu-i să-mi plătesc cheltuielile zilnice, un job e un job, pot să fac curățenie, să lucrez într-un bar, nu contează prea mult.
  2. Un an de predat engleză full-time în China – China va avea mereu un loc special în inima mea…chiar dacă știu că un job full-time e mai stresant și sigur nu mi-ar oferi libertatea pe care-am avut-o în al doilea an de China (am predat engleză doar part-time în timp ce am învățat chineză), e un mod bun de-a pune niște bani deoparte. Un an e de-ajuns pentru a-mi pune finanțele în ordine, poate chiar destul timp pentru a pune un potențial venit online pe picioare.
Stradă namibiană pustie – locul ideal pentru a face autostopul!

Nu-mi place ideea de a mă întoarce, de obicei merg înainte (obiceiul ăsta e foarte enervant când mă pierd; după câteva explorări împreună, mulți dintre cei care mă cunosc și-au învățat lecția să n-aibă încredere în mine când vine vorba de orientare în spațiu). Ambele planuri de rezervă ar însemna să mă întorc…până la urmă, atât China, cât și Europa sunt o parte din viața mea (Europa mai mult decât China, deci, spre disperarea alor mei, varianta preferată de plan de rezervă e China). Dar deocamdată sunt încă optimistă că nu voi ajunge la planul de rezervă și că lucrurile se vor așeza cumva pe parcurs.

Și totuși, dacă nu-i ușor de ce am ales stilul ăsta de viață? În principal pentru că iubesc sentimentul de a avea libertatea de-a alege ce fac cu timpul meu, iubesc faptul că-mi permit flexibilitea și spontaneitatea de-a schimba tot ”planul” în 10 minute, iubesc diversitatea zilelor mele, iubesc să descopăr lucruri noi, iubesc să am timp să fac lucruri care-mi plac și cred că viața-i mai mult decât o serie de ”trebuie să fac”. Regret deciziile pe care le-am luat în trecut? Nu. Regret faptul c-am ales stilul ăsta de viață? Cu siguranță nu!

Dacă ai vreun sfat/ vreo idee/ sugestie/ poveste/ niște cuvinte de încurajare/ critică, aș fi foarte bucuroasă să aud ce ai de spus! 🙂

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)