Cum mi-am petrecut Paștele în Botswana

Iepurași de ciocolată – simbol internațional

Oamenii în Botswana sărbătoresc și ei Paștele. M-am mirat acum vreo două săptămâni să văd aceleași semne care prevestesc venirea Paștelului și în România: iepurași de ciocolată în supermarketuri . Adevărat, ceva mai echilibrat pe aici. Nu munți întregi de ei, doar așa, suficienți.

În Botswana, ca și în România, oamenii au un weekend lung: vinerea mare și a doua zi de Paști sunt zile libere. Asta dacă nu ești pilot. Dacă ești pilot în Maun, zilele astea de Paști e când afacerea-i în toi. Toată Botswana se mută în Maun pentru 4 zile. Aici e centrul turismului, aici vor să fie toți, aici se întâmplă toate evenimentele – curse de cai și tot soiul de alte spectacole.

Să dădăcim fericiți, zic!

Cât despre mine, tre să recunosc că n-am fost cea mai sociabilă ființă zilele astea. Am avut noroc și am o casă cu WiFi doar pentru mine aproape două săptămâni. Totul gratis. Doar de mâncare tre să-mi fac griji – dar cum un kil de fasole e doar 6/7 lei, m-am scos. Bună fasolea la botswanezi când n-o ard!

Cum de s-a întâmplat să am casă gratis? În Maun, populația e foarte mixtă. Sunt mulți internaționali care lucrează aici în principal în turism. Turismul vine și cu multe călătorii de afaceri – companiile au, de obicei, birouri în mai multe orașe din zonă. Nu doar Botswana, câteodată și Africa de Sud, Namibia etc. Se întâmplă ca oamenii să trebuiască să călătorească pentru lucru câteva săptămâni în șir – prea scurt timp ca să poată sub-închiria, dar lung destul ca să fie îngrijorați ca s-ar putea întâmpla ceva la ei în casă.

Așa că fie își roagă prietenii să le verifice casa regulat, fie plătesc pe cineva să aibă grijă de casa lor, fie caută pe cineva care are nevoie de un loc unde să stea pentru alea câteva săptămâni cât sunt ei plecați. Li se spune ”dădace pentru case”. În loc de ”baby sitter”, acu’ e “house sitter”. Deci, după cum probabil ați ghicit deja, m-am făcut dădacă pentru casă.

Arest la domiciliu

Urmarea? Vineri dimineață m-am aprovizionat cu niște legume, ouă, fasole, pâine și până duminică după masă n-am ieșit deloc din casă! Bine, cu excepția celor 15 minute de sâmbătă după-masa în care a început să plouă torențial după o zi mult prea caldă, așa că a zbughit-o în curte să mă bucur de ploaie ca un om nebun. Trăiască internetul și izolarea! A propos, moneda locală în Botswana se numește ”pula”. În Setswana (limba vorbită în țara asta) ”pula” înseamnă ploaie. Localnicii pun valoare foarte mare pe ploaie.

Deci nu tu sarmale, cozonac sau ouă vopsite, n-am făcut tam-tam de sărbători, dar am sunat acasă. Duminică dimineață am povestit vreo 40 de minute cu bunicu’. M-am pus la curent cu ultimele bancuri porcoase, cu ultimele bârfe din familie, cu vizitele pe care le-a primit de Paști, cu meniul lui de sărbători și ce mai are prin frigider, cu noutățile despre păsările din fața blocului pe care le hrănește în fiecare dimineață, cu pastilele pe care le mai ia. M-am amuzat: era deja informat despre câteva dintre interacțiunile mele pe facebook. Adevăru-i că mă minunez într-una de când m-am reîntors la facebook: toată lumea e acolo! Și oare cum de-mi găsesc profilul așa ușor toți? Era îngrijorat puțin: cine-mi dă mie salariu și când mă mărit? O să mă întorc în august?

I-am prins și pe ai mei duminică după-masă când pregăteau masa. ”Ia zi, au sarmale ăia prin Botswana?” întreba tata pe fundal. ”Hai că-ți trimitem noi o poză!” dar au uitat să-mi trimită poza. Soră-mea zicea c-a mâncat cam multe prăjituri zilele astea. Mama mă întreba, în glumă, despre triburi de canibali. ”Hai în vizită să-i vezi!” am zis. Interesant cum pot să vizualizez exact scena, chiar și fără poze: locul unde stă tata la masă, mama și sor’mea învârtindu-se prin bucătărie să pună masa, oala de sarmale, coșul cu ouă roșii.

Înapoi la viața normală

Și, iaca, a trecut și Paștele. S-a golit și Maun, nu mai aud atât de multe mașini trecând pe strada principală. S-au reîntors la lucru cei care au grijă de gazon în curtea interioară a complexului unde-i casa pe care-o dădăcesc. S-au întors toți la viața normală de zi cu zi. Și eu ies din nou din casă și socializez din nou: luni seară am ieșit la alergat pe lângă râul fain ce trece prin oraș. Eram departe de mal, dar mintea mea producea necontrolat scene periculoase cu crocodili și hipopotami. Și cum alergând înapoi spre casă pe drumul principal m-am întâlnit cu pilotul care m-a găzduit vreo două săptămâni, am sfârșit prin a merge la o seară de pizza cu gașca lui.

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)