O ocheadă rapidă în viața unui pilot

Maun, locul în care sunt acum, e aproape de delta râului Okavango. E un orășel drăguț la care localnicii îi spun sat, deși are aeroport. Nu numai că are aeroport, dar e probabil așezarea cu cea mai mare rată de piloți pe metru pătrat.

Gazda mea e unul dintre ei. ”Principalele motive pentru care m-am hotărât să mă fac pilot”, glumește el,”sunt banii, femeile și călătoritul. În Maun, nu am de niciunele.” Toată lumea râde cu poftă. Modul în care spune gluma, privirea amuzată și tonul sincer al vocii ascund foarte bine faptul că nu mai știe exact de câte ori a folosit gluma asta.

”Sunt atât de mulți piloți în Maun”, continuă, ”că dacă vrei să vrăjești o fată, ieși mai bine dacă îi spui că faci parte dintr-o echipă de cercetare care încearcă să introducă ursul panda în delta Okavango.” Râsete nenumărate. Urși panda? În delta Okavango? ”Bineînțele. O dată aproape că am scăpat basma curată. I-am spus fetei că e un proiect pe termen lung, dar că suntem foarte optimiști. Cea mai recentă realizare a fost că aproape am reușit să găsim o modalitate de-a crește bamboo în deltă. Asta pentru că, după cum bine știți, urșii panda mănâncă vreo 100 de kilograme de bamboo pe zi.” Râsete și mirare în jurul mesei. Pe bune? 100kg de bamboo pe zi? ”De un’ să știu? Habar n-am. Nu-i ușor să impresionezi o fată!”

E un tip înalt ce arată bine, are 26 de ani și un excelent simț al umorului. Pentru că-i curios și de treabă, comunică bine cu oricine. Nu bea. De fiecare dată când neîndemânarea lui iasă la iveală sau când spune o glumă nelalocul ei, prietenii lui îl scuză: ”A băut prea multă apă minerală cu lămâie.”

Gătește pentru el mai tot timpul. E foarte atent cu dieta lui: nu mănâncă prea mult zahăr, nici lapte nu bea pentru c-a citit niște articole despre hormonii de origine animală din lapte. Gălbenușuri de ou mănâncă doar din când în când, știe că au colesterol ridicat. Își iubește slujba și nu se vede făcând altceva în viață, în afară de zburat. ”Singurul mod în care aș renunța la zburat ar fi dacă mi-aș pierde licența medicală.” După ce l-am auzit spunând asta, mi-am dat seama cât de mult sens are stilul lui de viață sănătos.

De ce-și iubește slujba atât de mult? ”Sentimentul de-a fi acolo sus, deținând controlul asupra mașinăriei ăleia mari, văzând toate peisajele alea minunate de sus e tare special, greu de descris. Fiecare decolare și fiecare aterizare e diferită. E pur și simplu un sentiment minunat să zbori.”

Delta Okavango de sus

În timpul liber, iasă în oraș cu prietenii lui (majoritatea alți piloți sau oameni ce lucrează în turism), merge la sală de două ori pe săptămână și își scoate motocicleta pe multele poteci prăfuite de pe lângă Maun.

E al treilea an și ultimul pentru el în Maun. Lucrează șase zile pe săptămână, zburând între 4 și 7 ore pe zi, dar câteodată mai tre să stea și la birou. În fiecare seară, pe la 5, își află programul pentru ziua următoare. Timpul petrecut la lucru depinde de zborurile programate. Câteodată, când are noroc, stă peste noapte la una dintre pensiunile luxoase din inima deltei, alea la care oamenii tre să plătească mii de dolari pe noapte. În momentul ăsta, are permis să zboare cu maxim 12 pasageri.

La sfârșitul anului, când nu-i foarte aglomerat, are o lună liberă, singura oportunitate pentru el de-a călători. Dar anul ăsta și-a luat două luni libere ca să poată face un tur în Botswana, Namibia și Africa de Sud pe motocicletă singur. A postat câteva video-uri faine despre călătoria lui pe youtube.

Prima dată când a trecut granița în Botswana a fost de Ziua Păcălelilor, în 2015, dar nu s-a așteptat c-o să stea aici. La început a căutat locuri de muncă în Tanzania și-n Zambia. A venit în Botswana doar pentru că n-a primit oferte în țările respective. Odată ajuns în Botswana, a primit o oferă în următoarele două săptămâni. Piloți de tufiș (bush pilots) li se spune. Lui îi place. Dar anul viitor va ateriza în alt loc. Poate pe undeva prin Asia, poate prin Canada, încă n-are habar. Depinde de cum o să i se așeze lucrurile.

Îs acu deja de două săptămâni în Maun, dar e a doua oară când îl întâlnesc pe el și pe câțiva dintre prietenii lui (m-a găzduit câteva zile și în decembrie anul trecut). ”Ooooo….te-ai întors?” mă întâmpină ceilalți piloți pe care i-am întâlnit în decembrie. ”Am crezut că ăștia cu couchsurfing-ul merg într-o singură direcție.” Adevăru-i că și eu am crezut la fel. Dar se pare că nu merg întotdeauna lucrurile așa cu te-ai aștepta să meargă. ”Io-s ca un parazit din ăla de care nu te poți scăpa.” am răspuns în glumă în timp ce mă-ntindeam să-i îmbrățișez.

Faptul că am stat mai mult în Maun a fost clar o oportunitate bună de-a trage o ocheadă mai bună în viața unui pilot din Botswana. E minunat să povestesc cu cineva care-și iubește slujba și are certitudinea că ăsta-i lucrul pe care vrea să-l facă toată viața. Nu-și privește slujba precum ”tre să-mi câștig și eu pâinea cumva”, ci mai degrabă precum ”slujba asta-i o parte din ce mă face fericit/complet”. Și viziunea asta-i un lucru foarte fain de avut.

Pupici de elefănțel pentru toți cititorii mei fideli și infideli 🙂

2 comentarii la „O ocheadă rapidă în viața unui pilot”

    1. Poate l-ați cunoscut chiar pe același? 😀 Încerc să-mi dau seama de pe blogul vostru unde anume în lume vă aflați în momentul ăsta. Îmi plac aventurile voastre de numa! O să vă scriu un mail lung zilele astea. Așa, ca de la spirit liber, la spirit liber. 🙂 Pupe și îmbrățișări!

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)