Nu-ți e frică să călătorești singură prin Africa?

【Can’t understand Romanian yet? No worries! Read the article in English!

Asta-i întrebarea pe care-o aud cel mai des de la prieteni și cunoscuți. Adevăru-i că înainte să ajung pe continentul ăsta și eu aveam impresia că-i periculos, că n-aș putea să mă plimb singură dintr-un oraș într-altul, că aș putea să fiu jefuită la tot pasul. Cam ăsta-i și motivul principal pentru care m-am alăturat băieților – m-am gândit că pe orice alt continent n-aș avea nici o problemă să mă duc singură. Dar în Africa aș prefera să fiu cu cunoscuți, să am o organizație cu care merg, să nu mă plimb din oraș în oraș de capul meu cu autobuze și trenuri. Și dacă tot n-aveam planuri mărețe după ce m-am întors din China și dacă tot au făcut greșeala să mă întrebe dacă nu vreau să mă pornesc cu ei, am zis de ce nu?

Okavango, Botswana – față-n față cu-o girafă

Dar după vreo săptămână, două, perspectiva s-a schimbat. Cât timp băieții au fost în Serengeti, eu m-am dus să explorez sate și munți din apropiere (Katesh rămâne locul meu preferat din Tanzania) cu autobuze locale și fără hartă bună. Iar de vreo două/trei săptămâni de când băieții au luat-o către Africa de Sud, lucrurile-s pur și simplu normale: autobuz din Maun în Gaborone, din Gaborone în Windhoek, mașina unui prieten de-al gazdei mele de pe couchsurfing din Windhoek până-n Swakopmund, taxiuri locale comune prin oraș și mulți prieteni locali…ca în orice altă parte a globului. E-adevărat că Botswana e probabil cea mai sigură țară din Africa și că Namibia stă foarte bine din punct de vedere financiar. Probabil că n-ar fi la fel de ușor și poate-aș fi cu morcovu-n fund prin alte țări din Africa? Nu știu, va trebui să le iau pe toate la rând să văd cum e treaba. J Deși, la drept vorbind, la ce se întâmplă în Europa la ora actuală, mi-e mai frică pentru sigurața prietenilor mei din Berlin decât pentru cineva care se plimbă prin Africa.

În orice caz, am ajuns să realizez că eu și mulți oameni pe care-i știu avem foarte multe idei preconcepute legate de Africa, avem impresia:

  • că-i ca în vestul sălbatic,
  • că toți oamenii trăiesc în triburi prin tufișuri,
  • că oricând, în orice moment cineva poate veni de pe-undeva să te atace,
  • că tot ce merită văzut din punct de vedere turistic sunt safari-urile și Kilimanjaro,
  • că dacă nu închiriezi o mașină prin Africa, te ia gaia,
  • că Africa e un fel de coș de gunoi al Europei, ruda mai săracă ce acceptă toate lucrurile pe care Europa nu le vrea.
  • Exotic și periculos.
Swakopmund – jumping picture cu niște copii nebuni 🙂

Nu-i deloc așa!

  1. În primul rând, mulți dintre Botswanezi și Namibieni o duc mai bine din punct de vedere financiar decât mulți români. Da, în unele locuri e sărăcie. De parcă în România n-ar fi sărăcie prin satele din sud!
  2. În al doilea rând, localnicii sunt foarte prietenoși în general, cu atât mai mult cu turiștii. Am dat peste o grămadă de oameni faini, curioși care-i povestea ta, dornici să te cunoască, dispuși să te ajute.
  3. În al treilea rând, prin triburi oamenii știu de unde vin, au o limbă comună și anumite obiceiuri, de cele mai multe ori pierdute. Dar mulți se căsătoresc în afară tribului, și chiar dacă s-ar căsători în trib, stilul de viața e la fel ca al românilor, hainele tot cam așa. În China și în alte părți se numesc ”minorități etnice”, în Africa se numesc triburi. Într-adevăr,mai sunt oameni în vârstă care-și păstrează portul popular și țin mai mult la obiceiurile vechi (și asta-i bine) – nu-i fix aceeași poveste și în România, de fapt?
  4. În alt patrulea rând, mulți oameni în Africa își doresc și își permit să aibă acces la produse de bună calitate, nu de mâna a doua, ce a rămas după ce Europa a ales ce-i place, pe principiul ”cine-mparte, parte-și face”.
  5. Și nu în ultimul rând, sunt atât de multe alte lucruri faine în Africa în afară de leu și Kilimanjaro! Tot ce trebuie să faci e să explorezi o țâră, să ieși numa un pic de pe poteca bătătorită de prea mulți turiști și vei descoperi lucruri minunate, fără să fii într-o mașină cu aerul condiționat pornit.

Așa că răspunsul la întrebarea ”Nu-ți e frică să călătorești singură prin Africa?” e un hotărât ”Nu!”. Dar, datorită/mulțumită/grație tuturor ideilor preconcepute pe care le auzi peste tot în jur, de la părinți, la prieteni, la jurnaliști, la reportaje, dacă mi-ar fi pus cineva întrebarea asta acu’ vreo câteva luni, înainte să ajung prin partea asta de lume, răspunsul ar fi fost: ”Nu m-aș duce singură prin Africa. E prea periculos.” Și-aș fi spus prostii foarte mari, dar, din păcate, NIMENI nu m-ar fi contrazis.

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)