Mai vreau un pic de mai

Mai o fost luna de-a fi într-un loc, de-a avea o ”acasă”. Libertate, frate, pentru lucrurile mele care au putut sta, în sfârșit, o lună întreagă (chiar 5 săptămâni jumate) pe rafturi. Au primit o pauză bine-meritată de la rucsac.

Îmi place să cred că eu n-am ritualuri și că activitățile mele variază mereu de la o zi la alta. Dar când am locul meu pentru mai mult timp, descopăr că (re)dobândesc ritualuri. Cafea cu lapte fără zahar, budincă de fulgi de ovăz (porridge) cu banane/stafide/alune la micul dejun aproape zilnic. Câteodată omletă. Gătit cratițe de mâncare pentru 2/3 zile o dată. Prânzul masa principală, ciugulit la cină. Cumpărături pentru cel puțin 5 zile odată – nu-mi place să merg la cumpărături de nici o culoare. Citit dimineața la cafea și seara înainte de somn.

Mai a fost luna de-a avea spațiu și timp pentru mine, de a nu simți presiunea socială de a interacționa cu multă lume, dar mai degrabă de a mă bucura de propria-mi companie.

”Ce faci toată ziua?” m-au întrebat mulți prieteni. Am cântat la pian, am învățat cum să rezolv cubul rubic (aproape), am citit două cărți jumate, am scris destul de mult – pentru blog, pentru ”job”, în jurnalul personal – am mers la plimbări dis de dimineață cu vecina, am grădinărit un pic, m-am chiar și biciclit un pic – mi-au împrumutat vecinii o bicicletă veche pe care n-au mai folosit-o de vreo 4 ani. Mi-au dat și scule s-o meșteresc  un pic – să repar pana, să ajustez frânele, ulei pentru lanț și, bineînțeles, pompă. Am meditat și-am alergat puțin, îi drept că nu atât de mult cât am sperat, dar no, ce să-i faci, nu poți să le ai pe toate.

 Principalul motiv pentru care mai a fost așa o lună bună a fost că m-am făcut din nou dădacă de casă (house-sitter). Bulan ca mine mai rar întâlnești. Cred că am mâncat rahat cu polonicul când am fost mică.

M-am nimerit de data asta într-o casă incredibil de faină, cu pianină, cu WiFi nelimitat, cu grădină de legume, curte mare și-o mâță să-mi doarmă la picioare. O casă care oferă tot confortul necesar, dar care se încadrează foarte bine cu natura din jur. O casă plină de obiecte făcute din materiale reciclate. În Maun, Botswana.

 

Și în fiecare zi tot descopeream câte-un lucru nou de care mă entuziasmam: pahare făcute din sticle de bere, magneți de frigider făcuți din capace de bere, rafturi și noptiere făcute din lăzi de bere de plastic, suporturi de lumânări făcute din conserve. Și o grămadă de alte lucruri mărunte deștepte ca de exemplu dopuri de plută puse în capacele oalelor și sfoară pusă pe mânerul ceainicului ca să n-ai nevoie mereu de un prosop de bucătărie ca să muți capacul oalei sau ceainicul.

Casa e simplă, dar elegantă, confortabilă, dar în bună conviețuire cu natura, destul de mare, dar cozy, izolată, dar cu vecini foarte aproape. E mediul perfect pentru a combina lucrul cu trăitul ceea ce e exact ce face Lin, proprietara casei.

Și cărțile! Of, cărțile! M-am oprit din citit cartea mea (Wild swans de …) și-am ales cu lăcomie câteva dintre cărțile din minunata colecție a lui Lin. Romantica din mine a ales ”Dragoste în timpul colerei”, economist din mine a pus mâna pe ”The Scavenger’s Manifesto” și colecția de povestiri scurte scrisă de scriitoare din partea de sud a Africii a hrănit curioasa din mine care vrea să fie conștientă de realitățile culturale și sociale ale părților de lume prin care trece. Și atât de multe alte cărți bune în colecția lui Lin…

Chiar și în zilele în care n-am ieșit deloc din curte, nu m-am simțit ca și când aș fi fost în casă toată ziua. Pentru că adevăru-i că n-am fost niciodată literalmente doar în casă. Curtea mare umbroasă și verde e locul perfect pentru scris sau citit sau admirat păsările și veverițele. M-am distrat de multe ori în curte pe seama pisicii care încerca să vâneze veverițele. Sunt convinsă că și veverițele se distrează mereu pe seama pisicii.

Cu atât de multă natură în fața casei, de multe ori n-am simțit nevoia să ies din curte. Puteam să mă plimb prin curte, să ud legumele din grădină, să inspectez cât de mult a crescut vânăta în ultimele zile, să ”lucrez” de pe verandă, să mă opresc din butonat ca să ascult păsările. Habar n-am avut înainte că veverițele pot să fie atât de gălăgioase. Sau puteam să iau una dintre cărțile din bibliotecă și să citesc la umbră în scaunul mare din curte.

Din păcate începutul lui iunie a fost timpul de-a pleca și a lăsa în urma casa asta minunată și și mai minunata-i proprietară. Întâlnirea asta cu amândouă (Lin și casa ei) a fost într-adevăr extraordinară și inspirantă din multe puncte de vedere. Am atins o grămadă de subiecte: idei pentru design-ul unei case, stiluri de viață, moduri de-a gândi, cărți, probleme sociale și potențiale soluții, probleme de mediu și potențiale soluții, conservare, decizii de viață, cercetare, viața în mediul academic, ideea de a lucra pentru cineva (vândut timpul) vs. freelancing vs. propria afacere …

Astea 4/5 săptămâni cât am stat la Lin m-au îmbogățit cu siguranță, și-au lăsat amprenta asupra mea și mi-au oferit o amintire puternică și de durată a timpului pe care l-am petrecut în Botswana. Definitiv multă inspirație.

Iunie…? Zambia până acum. Să vedem ce-o fi mai încolo.

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)