La revedere Namibia, salut Botswana

Ce-am crezut că-i aproape imposibil s-a întâmplat: n-am primit viza pe termen lung pentru Namibia în timp util ca să pot să stau, așa că o trebuit să ies din țară acu aproape o lună. Cum cea mai apropiată graniță de unde mă aflam la momentul respectiv (3 zile înainte să-mi expire viza) era Botswana (Kasane), mi-am strâns catrafusele și-am pornit înspre graniță.

Adevăru-i că mi s-a strâns un pic inima când am aflat că tre să plec. Asta se întâmpla luna trecută, miecuri, în 15 martie – nasoală zi! Trei luni e timp destul de lung ca să te obișnuiești cu un loc, să devii confortabil, să te atașezi de unii oameni, e destul ca să începi să știi cum să ajungi dintr-un loc într-altul, să adaugi la vocabularul tău câteva cuvinte și expresii noi folosite de localnici, destul ca să înțelegi câte ceva despre cultura din acel loc, ca să știi cum poți aborda un necunoscut. Și mai ales când te-ai hotărât deja în mintea ta că vrei să stai mai mult, să aflii că n-ai de ales și tre să pleci e cam nasol sentiment.

”Ce-ai fi dacă….”

În mintea mea, găsisem multe răspunsuri la întrebarea ”Ce-ar fi dacă nu primesc viza pentru Namibia și trebuie să ies din țară?”. Multe dintre răspunsuri păreau viabile, opțiuni bune, credeam că aș fi fericită alegând oricare opțiune. Dar totuși, am crezut că probabilitatea de-a trebui să aleg una dintre opțiuni e mică. Așa că atunci când s-a întâmplat, mi s-a strâns un pic inima. Planuri neplanificate… harababură… incertitudini, toate cu buget limitat.

Povestea completă e după cum urmează: Camera Comerțului și-a Industriilor în Namibia trebuia să aplice pentru o viză de voluntar pentru mine. Am trimis organizației toate documentele pe care mi le-au cerut, iar ei au trimis totul la Camera de Comerț. Trei zile înainte să-mi expire viza de turist când organizația a sunat Camera de Comerț să vadă care-i progresul și să se asigure că pot sta în Namibia chiar dacă-mi expiră viza pentru că am o aplicație în desfășurare, povestea s-a schimbat. Camera de Comerț nu mai aplică, organizația trebuie să aplice direct. Și nu, nu pot să stau în țară dacă îmi expiră viza de turist. Nici măcar nu aveam o aplicație în desfășurare, nimic nu fusese trimis. Super!

Extensia vizei de turist, poate? Două ore jumate de așteptat în hol în timp ce tot biroul din Katima (nord-estul Namibiei) se chiora la pașaportul meu – semn bun, m-am gândit, încearcă să mă ajute. Or fi încercat, dar n-au reușit. Răspunsul final: cică dacă nu ies din țară înainte să-mi expire viza, mă arestează. Hmm…deși s-ar putea să fie interesant să scriu pe blog dintr-o închisoare și aș primi cazare și mâncare gratuită, nu-mi plac gratiile prea tare.

Așa că acu…aștept…viza asta îmi testează răbdarea de ardelean. Abia ieri (10 aprilie), aproape o lună mai târziu de când am ieșit din Namibia, a fost trimisă aplicația. Cică durează încă vreo lună s-o proceseze. Deocamdată-s tot prin Maun, pe program intens de scris și citit. Vreo două săptămâni m-a găzduit gratis un pilot prin couchsurfing, acum am găsit o cameră ieftină la o prietenă de-a pilotului. Are WiFi, așa că-i perfect. Mai așteptăm o tură…răbdare…

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)