Inima mea de chinez: 新年快乐!La mulți ani de anul nou chinezesc

(下面有一点点中文,可是离开的时候我忘了很多。不好意思阿。)

Nu-mi vine să cred că aproape am uitat anul ăsta că azi e Anul Nou chinezesc.

Acu’ un an pe vremea asta eram fără pașaport (mi-a fost furat ghiozdanul și, din păcate, pașaportul era înăuntru), încercam să-mi rezolv problemele administrative, eram un pic dezamăgită de lipsa de empatie a consulatelor României din China, îmi anulam excursia de-o lună din Myanmar și nordul Tailandei, îmi anulam cursul de meditație de 10 zile (nici până acum n-am reușit să fac asta), dar mă bucuram de artificiile din Kunming și de străzile goale.

Februarie 2015 – anul nou chinezesc cu familia minunată a studentei mele, Tantan

Acu’ doi ani pe vremea asta eram într-un sat mic și simpatic în provincia Guizhou, cu o prietenă bună (singura persoană care a venit să mă viziteze cât timp am stat în China), sărbătorind anul nou chinezesc (și memorabila ziuă de naștere a prietenei mele) cu familia unei studente care în final mi-a devenit prietenă bună.

Acu’ trei ani pe vreme asta eram complet ignorantă de frumusețea sărbătorii din jurul anului nou chinezesc.

Azi…azi sunt în Rundu, nordul Namibiei, aproape de granița cu Angola, încercând să mă opresc din analizat și să trăiesc momentul (Carpe diem! Carpe diem!), deși momentul e făcut să treacă și să fie lăsat în urmă. Citeam undeva că nu există ”prezent” pentru că în momentul în care începi să te gândești la el, a și trecut. Analizez din nou prea mult oare?

Mă rog, m-am trezit și BBC prezenta povestea unei chinezoaice de vreo 20 de ani care a ales să nu fie acasă de anul nou chinezesc. S-a dus în Shanghai să lucreze trei job-uri part-time ca să-și poată ajuta financiar familia. M-am gândit la foștii mei studenți. Au în jur de 20 de ani, vin din sate din provincial Guizhou. Ar fi putut la fel de bine să fi fost un fost student de-al meu intervievat pentru știrile de la BBC. Cum fie au absolvit anul trecut sau sunt acum în ultimul an, mulți dintre ei nu vor merge acasă de anul nou chinezesc, alegând în schimb să lucreze. Dar au, într-adevăr, de ales? E, într-adevăr, alegerea lor?

Iunie 2016 – Ceremonia de absolvirea studenților mei.

De multe ori China nu-i înțeleasă prea bine, vesticii care merg acolo fie ajung să o iubească, fie ajung să o urască. Chinezii au o reputație proastă în Africa: nu plătesc salariile la timp, dau afară oameni fără motiv, omoară rinoceri și elefanți, vând produse expirate, fac fraudă. E adevărat, lucrurile astea se întâmplă, dar nu-i tot ce definește China. Sunt multe stereotipuri legate de China și cultura chinezească în general, ar fi nevoie de decenii ca toate stereotipurile să fie dizolvate. Deși sunt câteva lucruri care nu mi-au plăcut la China, am iubit timpul pe care l-am petrecut acolo și a fost o oportunitate de învățat minunată pentru mine. N-aș da înapoi cei doi ani de China pentru nimic.

Februarie 2016 – muntele de zăpadă Haba (哈巴雪山), provincia Yunnan

Un alt lucru ce apare mereu la știri legat de China se referă la poluarea din aer în orașele mari. Dar există și natură minunată, neatinsă, sate isolate înconjurate de dealuri, păduri și aer proaspăt. Munți. Râuri curate. Până la urmă, China-i mare! Un exemplu bun e provincia Guizhou. Aici e Guizhou, campusul unde mi-am petrecut un an din viață, aici e locul în care am învățat o grămadă deși eu eram cea care preda. Adevărat,  am avut câteva probleme și neînțelegeri cu managementul colegiului în privința modului în care sunt tratați sudenții și a modului în care e văzută educația în general, dar, cu toate astea, Guizhou va avea mereu un loc special în inima mea.

Același lucru e valabil și pentru Kunming, locul în care am petrecut al doilea an în China, când am descoperit o nouă dimensiune fiind capabilă să comunic cu oameni care nu vorbeau engleză. Oameni speciali, ca dragul de 司令 ce mi-a devenit ușor și repede un prieten drag. E un bărbat de vreo 40 și ceva de ani, căsătorit, ce are o fiică de 14 ani și care și-a setat ca obiectiv principal în viață să inspire tinerii, să-i ajute să-și găsească calea, să-i încurajeze să descopere lumea. M-a luat prin surprindere când printre primele întrebări pe care mi le-a pus când ne-am întâlnit întâia oară au fost: ”Crezi în dragoste adevărată?”, ”Care-i visul tău?”, ”Ce înseamnă fericirea pentru tine?”, ”Care-i cea mai mare frică a ta?”. Întrebări complicate! Poate puțin idealiste? Deși idealist nu-i cel mai bun cuvânt…”cheesy” zic englezii, nu știu cum aș putea traduce cuvântul ăsta. Dar în orice caz, sunt cu siguranță lucruri la care merită să ne gândim din când în când. Mai ales atunci când încercăm să ne definim personalitatea.

Prieteni, colegi, colocatari și alți voluntari în provincia Guizhou, Huishui, satul râului celor o sută de păsări (百鸟河)

Mi-aș dori ca chineza mea să fie destul de bună pentru a putea traduce articolul ăsta întreg pentru oamenii aceia minunați pe care i-am întâlnit în cei doi ani de China și care nu vorbesc engleză. Dar, de data asta, va trebui să reduc mesajul la câteva fraze scurte:

非常感谢你们,中国朋友,让我学习你们的文化,你们的语言。在中国的时候,发现很多特别的人,现在可以明白好一点中国是什么样的地方。祝你们新年快乐,梦想成真,家庭幸福!

我想你们!

从纳米比亚,非洲,你们的吴莉娜 (罗马尼亚人)。

2 comentarii la „Inima mea de chinez: 新年快乐!La mulți ani de anul nou chinezesc”

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)