Greutățile râului Kavango (sau 10 ore pe autobuz ca să vizitez un tip)

Mai știi întâlnirea mea fierbinte de vineri, 13? S-a mutat în Rundu, deci cum aș fi putut rata oportunitatea unei excursii? Până la urmă, 879km e aci, la o aruncătură de băț comparativ cu Hunedoara. Și cum Namibia oferă peisaje atât de diverse, nu există variantă mai bună de-a călători decât cu autobuzul. Poate doar autostopul ar fi fost o variantă mai bună.

Reflexii și reflecții pe râul Kavango.

E, într-adevăr, extraordinar cum se schimbă peisajul de la dune de nisip văluroase aproape de Walvis Bay la dealuri verzi aproape de Rundu. Și strada în mare parte goală contribuie la frumusețea generală. Stăteam într-un microbuz aglomerat, abia având destul spațiu ca să-mi țin mâinile pe lângă corp. Cu toate astea, eram prea ocupată admirând peisajul pentru a observa mica inconveniență a călătoriei. Deșertul și oceanul sunt foarte faine, dar parcă mi-a fost dor să văd dealuri verzi și contrastul e neașteptat.

Rundu e în nordul Namibiei. Singurul lucru între Rundu și Angola e râul Kavango, al patrulea cel mai lung râu din sudul Africii (după Zambezi, râul Orange și râul Limpopo). Kavango începe în Angola și e blocat între trei țări: Namibia (37%), Angola (48%) și Botswana (15%) – scuză procentajele, am momentele mele în care trebe să fiu exactă cu astfel de informații.

Unde-s angolezii de peste râu?

Nu-i ușor să fii Kavango, mai ales când apa înseamnă viață și când ești prea mare să fii mic și prea mic să fii mare. Sunt prea multe așteptări contradictorii de la cele trei țări. Namibia vrea energie (momentan importă peste 50% de la Africa de Sud) și apă pentru cetățenii care trăiesc departe de râu, Botswana vrea animale sălbatice (sunt 150,000 de elefanți în delta Okavango) și turiști, Angola vrea și ea energie și apă. Ca să nu mai spunem și că vreo 60 de milioane de oameni din Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe (SADC) nu au acces la o sursă sigură de apă potabilă. E cu siguranță complicat să fii Kavango!

Toate țările au semnat un tratat în 1994 pentru a determina cea mai bună modalitate de a împărți frățește râul. S-au descurcat binișor până acum, e doar o hidro-centrală (50kW) între Divundu și granița cu Angola – nu-mi e clar, totuși, dacă beneficiarul principal e Namibia sau mai degrabă toată lumea. În ultima vreme, totuși, Namibia încearcă s-o convingă pe Botswana că o hidro-centrală la cascadele Popa (teritoriu Namibian ce ar putea produce vreo 20-30 MW de energie) n-ar face cele 150,000 de insule din delta Okavango (teritoriul Botswanei) să se unească în mod magic în lipsă de apă.

Apusul peste Kavango

Nu știu cum poate Kavango să suporte atât de multă presiune, și nici cum s-ar putea echilibra cerințele contradictorii ale celor trei țări.

Tot ce știu e că împărțitul frățește dovedește bunătate (”sharing is caring”, zice englezul).

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)