”Friends, like flowers, need love to grow”

E o expresie pe care am auzit-o prima dată acu vreo 15 ani de la Brîndușa. Mi-a plăcut tare mult, mai ales pentru că venea de la ea, Brîndușa, singura prietenă bună care are nume de floare. Mi-a rămas în minte și revine de fiecare dată când mă gândesc că am dat greș ca și prietenă bună.

Ne știm de prin generală.Ne-am împrietenit pe vremea când mergeam amândouă la cercetași în fiecare vineri, la ora patru, la ședința săptămânală unde planificam activități, ieșiri cu cortul de weekend sau campuri de 10 zile. Eu eram cea care întârzia mereu. Eram în aceeași patrulă (încerc să-mi aduc aminte numele, dar nu-s sigură…să fii fost oare ”just us”?). Mergeam la aceeași școală, dar clase diferite pentru că ea e cu un an mai mică. Ne povesteam drame mici, despre alte prietenii, despre dezamăgiri, despre bucurii.

Când mi-am luat carnetul, mergeam cu mașina alor mei prin împrejurimile orașului. Brîndu s-a nimerit în dreapta în timpul singurului meu accident – m-am bușit cu o ambulanță. Goală. Nu avea sirena pornită. Mi-am luat ochii de la drum o secundă, să dau drumul aerului condiționat. M-am trezit pe partea opusă a drumului, cu ambulanța în fața mea. Confuzie totală.

Pe atunci, gașca noastră de prieteni era destul de mare. Eram vreo 8 în patrulă, plus alți câțiva cu care petreceam mult timp. Dar am crescut toți și din gașca aia mare eu și Brîndu ne-am izolat cumva. Pentru că, da, friends, like flowers, need love to grow.

Și noi am crescut. Acum avem probleme de oameni mari – finanțe, relații (mai mult sau mai puțin) serioase, decizii de viitor ce au implicații mult mai serioase, întrebări existențiale, job-uri (mai mult sau mai puțin) serioase.

Am povestit vreo două ore mai acu o săptămână – eu de pe plajă din Kaole, Tanzania, de pe malul Oceanului Indian unde-i recepție bună pentru internet, ea din Timișoara. Zic ”Băi, Brîndule, mă bucur tare c-am dat de tine și-am povestit cum se cuvine.” Brîndu: ”Hai serios? Tu ai dat de mine? Ia, te rog frumos, adu-ți aminte cine de cine-a dat!”. Am râs amândouă. Mi-am cerut scuze. Am protestat că m-am tot gândit să-i scriu de câteva zile bune, chiar dacă n-am făcut-o.

Azi mi-am luat o zi liberă de la barul din Kaole. M-am trezit hotărâtă să-mi iau o zi liberă și de la whatsapp și alte cele. Net doar dacă-mi caut un alt job online (nu-mi mai place de trip101) sau dacă mă ocup de blog. Azi e 18 septembrie. 18 septembrie? Când a trecut 15 septembrie? Prima zi de școală când sărbătoream ziua lui Brîndu? Am întârziat din nou.

La mulți, mulți ani frumoși, Brîndule dragă! Știu că știi că chiar dacă urarea vine cu întârziere, e cu la fel de mult drag. Mulțumesc pentru toți anii ăștia mulți de prietenie sinceră, pentru toate orele petrecute ascultând plângeri despre te miri ce întâmplare ciudată din viața mea, pentru sfaturi, pentru răbdare, pentru…tot! Pupe multe.

Friends, like flowers, need love (and more selfies) to grow.

Cu Brîndu și Barney în tramvaiul de turiști din Timișoara

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)