Ești în căutarea unui hobby nou? Uite aici o sugestie bună.

Toți ne iubim hobby-urile, ne ajută să trecem mai ușor peste săptămână, totul devine dintr-o dată mult mai plăcut. De obicei eu îmi aleg hobby-urile în funcție de două lucruri principale: satisfacția pe care o simt făcând activitatea respectivă și oportunitatea pe care mi-o oferă de a-mi face prieteni noi. Colectarea gunoaielor pe stradă pentru reciclare stă bine la ambele domenii.

E fain să-ți faci prieteni noi în timp ce te dai pe o bicicletă cu treiler. Am menționat asta deja (nr. 5 pe lista motivelor pentru care colectarea gunoaielor în stradă pentru reciclare e cea mai bună slujbă pe care am avut-o vreodată). Și vreau să insist puțin pe aspectul ăsta pentru că de fapt e vorba de mult mai mult decât prietenii noi.

Împărtășirea cunoștințelor e putere

E vorba totodată despre sensibilizarea altora, despre împărtășirea lucrurilor pe care le știi legate de reciclare și de poluarea cauzată de gunoaie. Mi s-a întâmplat de mai multe ori până acum ca oamenii să se oprească din ce făceau ca să-mi aducă PET-uri, întrebându-mă ce alte gunoaie aș putea folosi. Alaltăieri am trecut pe lângă o școală exact când elevii ieșeau de la ore și timp de vreo 10/15 minute o grămadă de elevi  alergau în jurul treilerului, ridicând toate gunoaiele din jur (reciclabile sau nu, i-am lăsat, pur și simplu, să adune și le-am sortat mai târziu), râzând și testând dacă pot să se așeze pe treiler. Cei mai mari le explicau celor mai mici ce înseamnă reciclare, toți ridicau câte ceva de pe jos și puneau în pungile mele.

Rezultatul unei ore-două de colectare. Bicicleta și treilerul trag un pui de somn.

Treaba în Kuseibmund (suburbia din Walvis Bay) e că oamenii aruncă gunoaie pe jos tot timpul. Copiii mănâncă dulciuri și aruncă ambalajele în stradă. Toată lumea face asta, așa că e considerat pur și simplu normal. La școală, poate profesorii nu le explică destul elevilor despre ce înseamnă reciclare, despre timpul necesar plasticului, conservelor, sticlei etc să se dezintegreze, despre faptul că avem nevoie de petrol să fabricăm plastic, că plasticul ajunge în oceane și omoară pești, foci, balene…deci de unde să știe oamenii și cum ne-am putea aștepta ca ei să nu arunce gunoaie pe jos?

Încă îmi aduc aminte buclucul în care am intrat când aveam vreo 5 sau 6 ani pentru că am aruncat o hârtie pe jos în parc. Raționamentul mamei mele a fost: ”Uită-te la toți oamenii ăștia care-s în jurul tău acum. Dacă fiecare persoană ar arunca o hârtie pe jos în momentul ăsta, cum crezi că ar arăta parcul și ai mai vrea să vii aici în fiecare zi?”. M-a convins și am început să fiu lupul moralist între copiii de la bloc.

Un copil curios în trecere ce-a primit o lecție scurtă și prietenoasă despre reciclare.

Dar nu ne naștem atotștiutori, avem nevoie de acces la informație sau de cineva care să ne explice cum stau lucrurile sau de o întâlnire neașteptată care să ne facă să analizăm lucrurile din jurul nostru, chiar dacă poate doar pentru 10 sau 15 minute. Avem nevoie să observăm situația, să începem să ne întrebăm ce înseamnă ”normal”, să înțelegem că acțiunile noastre au un impact asupra mediului înconjurător. Un prieten vechi spunea mereu ”Împărtășirea cunoștințelor e putere”. Mai ales atunci când călătorești, realizezi mereu că sunt atât de multe perspective diferite ale aceluiași lucru. Așa că…împărtășește-ți cunoștințele, s-ar putea să-i inspire pe alți oameni.

Acestea fiind spuse, sper că vei considera să adaugi colecatarea gunoaielor pe stradă pentru reciclat pe lista hobby-urilor tale. E o experiență plină de satisfacții, te vei simți împlinit la sfârșitul zilei și vei avea multe oportunități să-ți faci prieteni noi. Mai mult decât atât, te vei trezi mereu cu febră musculară la mușchii fesieri.

În cazul în care ești curios care-i treaba, proiectul ăsta e susținut de bennamibia.org, o organizația care eu zic că face treabă bună.

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)