Caut prieten actor

Oare actorii plâng ușor când dau peste greutăți în lumea reală? Oare e empatie ceea ce-i face să poată exprima pe scenă sentimente care nu le aparțin lor, ci personajelor pe care le joacă? Sunt oare extrem de empatici în viața de zi cu zi? Oare donează mai mult comparativ cu alți oameni care au alte profesii? Sau sunt mincinoși, prefăcuți, falsificatori?

Caut un prieten actor care să-mi răspundă sincer la toate întrebările astea.

Sunt mereu uimită cum pot actorii să plângă, să râdă, să zbiere pe scenă ca și când totul ar fi real, ca și când ar fi viața lor, drama lor personală.

Oare sunt capabili să-și controleze emoțiile mai bine decât alți oameni tocmai pentru că trebuie să reproducă atât de multe emoții care nu le aparțin? Sunt mai senzibili sau mai puțin senzibili la drama proprie ținând cont de faptul că deja au trăit totul pe scenă?

N-am (încă) nici un actor în grupul meu de prieteni apropiați, dar mi-aș dori să cunosc îndeaproape un actor (bun). Până una alta, pot doar să admir de la distanță.

Am citit câteva interviuri cu Lia Bugar. E foarte deștept și pur și simplu minunat modul ei de-a vedea lumea.

Una dintre piesele regizate de ea, ”Noi 4”, m-a impresionat acum ceva vreme tocmai prin faptul că aduce personajul mai aproape de actor. M-a făcut să mă întreb a cui e drama prezentată, a actorului sau a personajului.

Au trecut câțiva ani de atunci, dar întrebările au rămas încă nerăspunse.

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)