Cum să bagi 366 biciclete pentru adulți, 55 biciclete pentru copii, niște piese de schimb, cauciucuri extra și niște cutii într-un conteiner? Logistică. Procese de distribuție. Management operațional.

Sâmbătă dimineață. 7:30. De ce eram trează? Ar fi trebuit să dorm. Aveam febră musculară, mă pârlisem pe umeri, aveam din nou față de pătlăgică și mă simțeam dezhidratată. Vineri seară mă gândeam c-o să dorm până la prânz. Totuși, uite-mă, trează la 7:30, plină de energie, pregătită să încep o nouă zi. No păi de ce n-aș începe ziua devreme atunci?

O curte plină de biciclete ce așteaptă să fie împachetate.

Ce s-a întâmplat vineri?

  • am învățat o grămadă despre procese de distribuție.
  • mi-am îmbunătățit viteza la dat jos roțile din față la biciclete.
  • am învățat niște fizică încercând să îndesăm prea multe biciclete într-un conteiner.
  • am tras de brațe și antebrațe ca la sală.

Înainte să ajung în Namibia, nu știam foarte multe despre cum funcționează porturile, despre cât de mare e un conteiner și cum îl poți muta, despre ce fel de camion e nevoie ca să poți transporta un conteiner și alte lucruri asemănătoare. Nici n-am realizat toată logistica din spatele distribuției de biciclete prin țară.

Când conteinerul de care ai nevoie nu-i la locul bun, pune mâna pe-o scară.

E nevoie de ceva timp și efort să descarci vreo 350 de biciclete dintr-un conteiner și să le împachetezi din nou în alt conteiner împreună cu alte biciclete. Bicicletele trebuie să fie distribuite la 11 magazine diferite din țară pe o rută prestabilită. În Walvis Bay, trebuie să fie împărțite clar între magazine, având siguranța că fiecare magazin primește un număr considerabil și că sunt aranjate în ordinea corectă, în funcție de ruta camionului.

Dormind în birou – pază pentru biciclete.

Trei oameni, Paulina și cu mine am lucrat mai mult de 24 de ore, împărțite în două zile. Văleu, cât pot lucra oamenii ăștia! Pauzele însemnau doar mestecatul rapid al unei felii de pâine goală cu un pahar de apă sau suc, ca să alunece un pic. Vineri am început la 8 de dimineață și am terminat pe la vreo 11.30 seara.

Cea mai bună cină – varză uscată din nord cu mămăligă albă gătită cu cărbune lângă cort. Perfect!

Ce-am greșit și ce-am făcut să salvăm situația?

Ne-am lăsat duși de val și am încercat să băgăm prea multe biciclete. Ca să salvăm niște spațiu, ne-am apucat să dăm jos roțile din față și să le legăm de cadru. La sfârșitul celei de-a doua zi, am inventat o mini linie de producție: unul tăia sfoara la dimensiunea necesară, doi dădeau roțile jos, unul aranja roata pe partea bună și la unghiul potrivit, unul lega roțile de cadru. Când terminam un setul, toți căram bicicletele la conteiner să le împachetăm.

Improvizând metode de-a împacheta cât mai frumos posibil, pe când încă speram că bicicletele vor încăpea fără să dăm jos roțile din față.

Nu-mi aduc aminte când a fost ultima oară când am depus atât de multă muncă fizică într-o zi, dacă am depus vreodată. Dar când în sfârșit am terminat, toată lumea era fericită, toți râdeam, având un sentiment puternic de ușurare și conexiune unii cu alții. Vineri după-masă eram convinsă că-i misiune imposibilă să terminăm, dar oamenii ăștia mi-au demonstrat contrariul.

Pot să mă fac soldat acu’, zice Paulina!

De’ale economiștilor: cât valorează lucrurile fără valoare? Să punem niște numere în poveste.

Am cântărit într-un final tot ce-am colectat până acum. Putem, în sfârșit, să punem niște numere în poveste ca să aflăm cât valorează lucrurile fără valoare in Namibia.

  • 248kg de hârtie = N$76.88
  • 16kg de doze de aluminiu = N$48
  • 189kg de sticlă = N$30.24
  • 95kg de PET-uri (sticle de plastic) = N$43.70
  • 17kg de ambalaje de plastic = N$4.93
  • 82kg de cutii de carton = N$19.68

Venitul total: N$223.43

PET-uri, doze de aluminiu și sticlă.

Am ieșit la colectat de 7 ori și am petrecut în medie vreo două ore jumate colectând și sortând. Deci în mare, estimarea mea aproximativă a venitului pe oră e N$12.5 sau N$2,000 pe lună pentru 40 de ore lucrate pe săptămână.

Asistentul meu pentru o zi. Un copil mult prea serios pentru vârsta lui.

Nu-i salariu foarte mare, știu, mai ales pentru Namibia. Dar în Walvis Bay sunt mulți oameni care lucrează în fabricile de pește pe ture de 12 ore în hale reci și miros neplăcut, câteodată trebuind să facă și schimburi de noapte. Salariul lor? Zvonurile zic că-i mai mic de N$2,000.

Cât de precisă e estimarea mea?

Când zic că estimarea mea e în mare și aproximativ, chiar e așa pentru că sunt câteva limitări pe care nu le-am luat în considerare în model:

  • Nu-i genul de muncă în care productivitatea e constant
  • Nu am destule date ca să pot, într-adevăr, să extrapolez
  • O parte din cele două ore jumate le-am petrecut explicându-le copiiilor ce înseamnă reciclare sau vorbind cu trecători curioși despre ce fac sau explicând cum funcționează BEN Namibia sau promovând România drept cea mai bună țară din lume sau pur și simplu alegând să merg în locuri unde colectarea nu-i cea mai eficientă (ca de exemplu terenul de fotbal sau spații deschise întinse) doar pentru că m-am gândit că merită să fie un picuț mai curate, chiar și dacă doar pentru câteva ore
  • Sunt nouă în preaslă și în oraș – în primele excursii cu trailer-ul a fost mai degrabă vorba despre a cunoaște zonele, m-am și pierdut un pic de câteva ori
  • Câteodată am evitat intenționat punctele evidente de colecare doar pentru că aveam chef să descopăr străzi noi
  • Am primit un trailer nou și bengos în mijlocul experimentului – a ușurat procesul, pentru că pot să sortez totul direct pe trailer, economisind timp după colectare
  • Când n-am reușit să sortez direct pe trailer, Ritade m-a ajutat mereu în procesul de sortare.

Strategii. Strategii. Strategii.

În orice caz, lăsând toate limitările la o parte, un lucru-i clar: odată ce oamenii încep să te cunoască și să știe despre afacerea ta, devine mai ușor. Asta-i valabil pentru orice afacere. Dar mai ales când vine vorba despre gunoi, oamenii vor să se scape de el. Așa că în timpul ăsta în care m-am plimbat cu trailer-ul ca să colectez gunoaie, am reușit să găsesc câțiva parteneri buni pentru colaborări viitoare:

  • O sursă de hârtie – școlile produc o grămadă de hârtie, multe examene vechi de care nu mai e nevoie, multe reviste vechi pe care nimeni nu le vrea. E ușor de pus cutii în fiecare clasă astfel încât elevii să poată arunca hârtiile în cutii. Parteneriatul ăsta a fost deja discutat în noiembrie, așa că a fost ușor de reînceput. Tocmai ne-am înțeles că pot să colectez în fiecare marți, joi și vinery. De la ei am luat o mare parte din cele 240kg de hârtie dintr-un singur foc. Școala e foarte aproape de magazinul de biciclete (locul unde stocăm pungile), deci în total a durat poate în jur de 30/40 de minute. Da, simți greutatea pe trailer, dar măcar nu trebe să pedalezi departe și e la vale în mare parte.
  • O sursă pentru cutii – proprietarul unuia dintre cele mai mari magazine de carne din oraș (AfroKapana) a venit să vorbească cu mine când m-a văzut adunând cutiile din ghena aproape demagazinul lor. Se pare că aruncă o grămadă de cutii în fiecare zi, trebuie chiar să folosească benzina proprie ca să le arunce în alt loc (primăria adună gunoaiele doar o dată pe săptămână, deci nu au voie să-și arunce cutiile în ghenele municipalității tot timpul). Pentru 40kg de cutii (cam atât intră într-o pungă), primești doar vreo N$10, dar dacă durează doar 10 minute să iei pungile, se merită încă să colectezi.
  • O sursă pentru PET-uri și doze de aluminiu – sunt foarte multe baruri în zona asta care, printre altele, vând băuturi răcoritoare (în sticle de plastic) și bere (în doze de aluminiu și sticle de sticlă). Și ei aruncă gunoiul pe unde apucă. Sunt puncte bune de colectat, coșurile lor de gunoie dau pe-afară mereu. Dar o variantă mai bună decât atât e ca proprietarii de baruri să pună PET-urile și dozele de aluminiu direct în pungi mari de colectare. Dozele de aluminiu au valoare – N$3 pe kg. În timpul celor 7 excursii, am reușit să adun 16kg fără să le caut în mod special sau să-mi fac strategiile în funcție de ele. Mi-au adus N$48. Dar dacă-ți faci strategia în jurul lor și vorbești cu cât mai mulți proprietari de baruri, treaba ar putea să meargă foarte bine. Lunea viitoare voi avea prima colectare ușoară de sticle de plastic și doze de aluminiu de la un proprietar de bar foarte binevoitor.

Concluzia mea de când am început job-ul ăsta part-time? Cel mai bun model de afacere pentru a folosi bicicleta cu trailer la colectarea gunoaielor pentru reciclat e să găsești cât mai multe surse. De asta noua mea strategie e să mă împrietenesc cu proprietarii de baruri și să găsesc mai multe școli interesate să colecteze hârtii în clasele lor.

Să țintim sus, zic!

După cum spuneam mai devreme, obiectivul inițial e să creez destui bani din gunoi pentru o mini-petrecere cu Paulina și Ritade. Ținând cont de prețurile din Namibia, cu N$223.43 probabil aș putea să gătesc o cină bună pentru trei personae. Dar de ce să nu țintim unul dintre cele mai luxoase restaurante din oraș? The Raft e localizat direct pe malul oceanului, în lagună (le fac reclamă moca). Nici Paulina, nici Ritade n-au fost acolo. Weekend-ul trecut când treceam pe acolo cu bicicleta, am auzit-o pe Paulina spunând: ”Locul ăla arată fain, mos. Visul meu încă e să mănânc acolo o dată.”. Cred că ne-ar trebui măcar vreo N$500/600 ca să putem ignora prețurile când alegem mâncarea și băuturile. Cu noul model de afacere, ar trebui să fie ușor de obținut. Să vedem.

Lucrurile fără valoare au ceva valoare până la urmă.

În cazul în care ești curios care-i treaba, proiectul ăsta e susținut de bennamibia.org, o organizația care eu zic că face treabă bună.

Ești în căutarea unui hobby nou? Uite aici o sugestie bună.

Toți ne iubim hobby-urile, ne ajută să trecem mai ușor peste săptămână, totul devine dintr-o dată mult mai plăcut. De obicei eu îmi aleg hobby-urile în funcție de două lucruri principale: satisfacția pe care o simt făcând activitatea respectivă și oportunitatea pe care mi-o oferă de a-mi face prieteni noi. Colectarea gunoaielor pe stradă pentru reciclare stă bine la ambele domenii.

E fain să-ți faci prieteni noi în timp ce te dai pe o bicicletă cu treiler. Am menționat asta deja (nr. 5 pe lista motivelor pentru care colectarea gunoaielor în stradă pentru reciclare e cea mai bună slujbă pe care am avut-o vreodată). Și vreau să insist puțin pe aspectul ăsta pentru că de fapt e vorba de mult mai mult decât prietenii noi.

Continuă lectura „Ești în căutarea unui hobby nou? Uite aici o sugestie bună.”

5 motive pentru care adunatul gunoaielor pe stradă pentru reciclat e cea mai bună slujbă pe care am avut-o până acum

”Dacă nu înveți bine, vei ajunge să strângi gunoaie în stradă.” e fraza pe care am auzit-o de mii de ori de la bunicu și de la mama când eram mică. Așa că m-am chinuit să învăț bine. Am prins o slujbă bună în management de risc după ce am absolvit. Puteam să-mi permit un apartament drăguț, să mănânc în oraș, să mă plimb prin Europa, să merg prin cluburi, să iau cursuri de hapkido și o grămadă de alte lucruri care, deși mi le permiteam, nu le-am simțit nevoia. Totuși, mi-am dat demisia. Am continuat prin a preda engleză în China, la început ca voluntar, apoi ca job part-time.Tot pentru că am învățat bine – până la urmă, engleza nu-i limba mea maternă, a trebui să stau cu curu’ pe scaun, să citesc cărți în engleză, să mă uit la filme americane și britanice fără subtitrare ca să ajung la un nivel destul de bun (e încă departe de perfecțiune, le sunt mereu recunoscătoare celor care îmi corectează greșelile – mulțumesc, Mark!).

Totuși, ieri am petrecut câteva ore bune adunând gunoaie pe străzile din Walvis Bay gândindu-mă…care-i treaba cu stigma din jurul adunatului gunoaielor pe stradă? E o slujbă, ca oricare altă. De fapt,e cel mai probabil o slujbă mult mai bună decât multe altele. E cea mai bună slujbă pe care am avut-o până acum și astea sunt doar câteva dintre motive:

Continuă lectura „5 motive pentru care adunatul gunoaielor pe stradă pentru reciclat e cea mai bună slujbă pe care am avut-o până acum”