Bătăliile unui blogger în devenire (sezonul 1, episodul 4): Pinterest

De când mi-am deschis blogul, sunt într-un proces continuu de învățare despre industria asta. Citesc tot felul de cărți electronice, cercetez despre cum fac alți oameni treaba asta, încerc să găsesc cursuri online…de multe ori sunt copleșită de toate informațiile disponibile pe net. Dar m-am entuziasmat acu ceva vreme când am dat peste un curs online despre cum folosesc profesioniștii Pinterest.

Mi-am deschis un cont de Pinterest acum câteva luni, prin ianuarie pentru că toate articolele pe care le-am citit despre blogging pomeneau Pinterest. Se pare c-ar fi mai bun decât Facebook, are potențial să aducă mai mulți cititori. Și în ianuarie încă eram hotărâtă să nu mă întorc la Facebook. Mă rog…lucrurile se mai schimbă, principiile se mai calcă în picioare, așa că sper că deja mi-ai dat ”like” la pagina de Facebook. 😀

Deci mi-am deschis contul de Pinterest prin ianuarie, mi-am pus pe blog un buton de ”urmărește-mă pe Pinterest”, dar de fapt abia-l folosesc din când în când: nu m-am prins foarte bine cum se folosește și-am tot amânat să butonez ca să-mi dau seama. Cursul online moca a fost șansa să fac asta.

Am început să urmăresc cursul, am luat câteva notițe, am devenit geloasă pe viteza cu care mergea internetul trainer-iței – paginile se încărcau așa repede pe ecranul ei, de trebuia să pun mereu pe pauză video-ul – și mi s-a părut că învăț ceva util și că mă deșteptățesc. Pinterest funcționează cu ”table” (boards) care pot să fie secrete (le vezi doar tu) sau pot să fie publice. Alegi o temă pentru fiecare ”tablă” după care ”agăți” (pin) chestii pe tablă. Chestiile sunt site-uri/poze/idei pe care le găsești online. Scopul e să le arăți celor care te urmăresc chestii deștepte, interesante, idei noi. Sau să-ți amintești doar ție de lucruri pe care le-ai văzut, caz în care le-ai pune pe o tablă secretă.

Un sfat în cursul ăsta online la care mă uitam eu a fost: chiar dacă îți ia mai mult timp, fă-ți o tablă secretă la care să-i spui ”tabla de revizuit” ca să te asiguri că ce postezi e în concordanță cu marca ta înregistrată (brand) și că articolul e de calitate. Sincer sfat…dar sfatul ăsta sincer m-a făcut să realizez: 

Mămicuța ei de treabă! Nu trăim în lumea mea idealistă în care oamenii agață și distribuie site-uri pentru că într-adevăr cred că sunt lucruri de valoare care merită citite la scară mai largă.

 Trăim într-o lume de spamm-eri în care tot ce contează sunt numerele. Vreo 25 de agățări (pins) pe zi e numărul ideal, zic ei. Ceeeeee???? Douăzeci și cinci?? Pe zi??? Io mă gândeam că cinci sunt deja prea multe…adică, n-aș trimite niciodată 5 site-uri pe zi prietenilor mei și dacă vreunul dintre ei mi-ar face mie asta, i-aș spun cel mai prietenos ”mică-ta de spammer”.

Când primesc un link de la un prieten îl deschid pentru că îmi cunosc destul de bine prietenii ca să știu că are conținut de calitate, indiferent dacă e un articol serios sau o glumă/ceva amuzant. Douăzeci și cinci de agățări pe zi????? Chiar dacă aș avea creierul unui super-computer și mi-ar lua doar un minut să citesc un articol întreg, 25 de articole tot e un ditamai numărul. Dacă aș petrece 3 ore doar citind articole pe net, ar însemna că aș putea citi 180 de articole. Alegându-le pe cele mai bune 25, ar însemna să distribui 13.8% din ce citesc. Tot e un procent mare. Tot nu reprezintă cele mai super extra articole. Aia ar fi maxim 5%. Și câte articole într-adevăr de calitate sunt acolo? Chiar sunt destule ca eu să pot distribui 25 pe zi pentru o săptămână? Sau poate e și despre a agăța aceleași lucruri încă o dată…a distribui și a redistribui aceleași chestii…

Asta îmi aduce aminte un pic de mitul ardeleanului care merge la facultă în București: ardelenii tre să-și ascută coatele înainte să ajungă în capitală ca să-și poată face loc printre multitudinea de oameni, mai ales la metrou, altfel n-au nici o șansă să supraviețuiască – restul oamenilor au deja cotele ascuțite, mai puțin ei.

Povestea cu Pinterest pare-mi-se la fel: singura variantă de a fi ”eficient” e să te bagi în seamă, să devi spammer, să distribui și redistribui și redistribui până când cineva remarcă ce-i cât de cât de calitate…toate chestiile alea pe care nici măcar nu le-ai citit cum trebuie (presupunând că măcar te-ai uitat la ele în diagonală).

Dar serios acu…ce s-a întâmplat cu ideea de a distribui doar chestiile care contează, lucrurile care au o semnificație și care într-adevăr te inspiră? Unde sunt articolele alea pe care le citești și te gândești ”uau! Sunt sigură că și prietenilor mei le va face plăcere să citească asta și sunt curioasă care-i părerea lor despre cele exprimate în articol”? Ce s-a întâmplat cu ”calitate, nu cantitate” în industria asta? Cred că-s toate îngropate sub munți de porcării și spam…tre să fie pe undeva pe sub multele straturi de douăzeci și cinci de agățări pe zi.

Ah…marketing-ul mamii lui…îmi pierd speranța…

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)