Bătăliile unui blogger în devenire (sezonul 1, episodul 1): Marketing online. Mărci înregistrate.

Mărci înregistrate. Marketing. Publicitate. Nu-mi prea plac nici care. Plătim mult prea mult pentru mărci când de cele mai multe ori un produs fără marcă ar fi la fel de bun pentru doar o fracțiune din preț. Companiile mari se chinuie mereu să ne explice
cum că vrem lucruri de care nu avem nevoie. Cereale cu gust de ciocolată, băuturi pline de chimicale, tricouri, ceasuri de mână, telefoane deștepte, mașini…orice-ți dorește inima, cu siguranță există o campanie de marketing agresivă pentru produsul cu pricina. A propos, ai văzut ”The century of the self”? Dacă nu l-ai văzut încă, musai tre să-l vezi. E un documentar foarte bun (mulțumesc, Tîrkiss, pentru recomandare!).

Dar cu blogul ăsta, se presupune că și eu trebe să creez un fel de ”brand” căruia să-i fac publicitate din moment ce aș vrea, ideal, să-l transform într-un fel de ”job” într-un final. Pe pagina principală, cică ar trebui să scriu cine sunt, care-i povestea mea, ce mă face specială, cum sunt diferită de toți ceilalți bloggeri. Cel puțin asta-i ce zic bloggerii profesioniști că trebe să fac. Dar mă chinui…de fiecare dată când recitesc ce-am scris înainte, sfârșesc prin a schimba ceva sau a adăuga un paragraf sau pur și simplu șterg tot și pornesc de la zero. Versiunea în română și cea în engleză nici măcar nu-s la fel, exact pentru că nu mă pot decide care variantă-i mai bună. (update 5 februarie: acu-s în sfârșit la fel). Tre să fie scurt? Tre să fie amuzant? Tre să fie lung? Care-s lucrurile din viața mea ce ar putea să fie interesante pentru alți oameni care nu mă cunosc? De ce-ar citi alți oameni care nu mă cunosc despre viața mea oricum? Și da…cine naiba-s eu, până la urmă?

Diagrame peste diagrame, strategii peste strategii

Nu prea știu foarte bine cine sunt, dar știu cine și ce NU sunt:

1. Nu sunt cool

N-am nici un tatuaj, nici un piercing. Nu fumez. Nu beau foarte mult (n-am fost beată niciodată până acum; în adolescență, eu eram cea responsabilă, cea care-și ținea prietenii de frunte în timp ce ei vomitau după o petrecere nebună; eu eram cea care conducea către casă). În liceu, ideea mea de ”distracție” era să rezolv probleme de logică sau să programez în Turbo Pascal. Cum aveam mult timp liber în liceu, am fondat o organizație anti-drog. N-am spart niciodată o fereastră, nu mi-am rupt niciodată o mână sau un picior. Am studiat econometrie.

2. Nu am un stil

Scopul hainelor e să-mi țină de cald. Majoritatea hainelor pe care le am sunt fie reciclate din garderoba soră-mii, fie schimburi pe care le-am făcut cu alte prietene. Nu-mi pasă și de cele mai multe ori nici măcar nu realizez dacă hainele pe care le port nu se potrivesc.

3. Nu sunt un cumpărător bun

Urăsc să merg la cumpărături, excepție făcând doar cărțile și poate echipamentul de campat.

4. Nu sunt un vânzător bun

Îmi place să schimb povești, idei, cunoștințe, să contribui la o discuție, dar nu-mi place să încerc să conving alți oameni că punctul meu de vedere e cel corect. Poate greșesc, n-ar fi prima dată! Ce funcționează pentru mine, nu neapărat funcționează pentru alți oameni. Și e arogant să presupun că știu eu mai bine decât toată lumea.

5. Nu sunt jurnalistă

Pot să recunosc și să apreciez articole bune, dar asta nu înseamnă că pot să le și scriu. N-am studiat jurnalism, așa că habar n-am ce fac.

6. Nu sunt specială

Sunt o persoană mediocră, normală, care se chinuie, ca tot restul lumii, să descopere ce-și dorește de la viață, să înțeleagă despre ce-i vorba, care-i imaginea de ansamblu. Așa că încerc să explorez și să învăț, căutând ceva fără să știu exact ce-i acel ceva. Probabil mă caut doar pe mine însămi, îmi caut limitele, sunt curioasă să aflu ce se întâmplă în afara zonei mele de comfort. O prietenă bună zice că ar fi trebui să-mi numesc blogul ”juststoprunningandlive” (oprește-te din fugit și trăiește). 🙂 Poate are dreptate. Deși am încercat să stau locului și nu mi-a ieșit foarte bine.

No păi și-atunci cum ne facem brand? Până una-alta, mă mișc cu pași mărunți. Am sărit în apă și acum încerc să nu mă duc la fund. Poate dacă scriu ce-mi trece prin minte, blog-ul ăsta își va găsi singur identitatea lui. Rămâne de văzut. Nici un plan. Fără așteptări. Și dacă totul se duce de râpă, pot oricând să particip la un biathlon de marketing!

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)