Bătăliile unui blogger în devenire (sezonul 1, episod pilot): site-urile de socializare

Majoritatea celor care m-au întâlnit măcar o dată știu câteva lucruri despre mine. De obicei știu că mi-am șters profilul de facebook acu vreo câțiva ani (și nu-i duc dorul deloc), că îmi place să scriu și să primesc mail-uri lungi, că îmi place să trimit și să primesc vederi, că sesiunile mele de Skype sunt rare și includ doar familia, prietenii apropiați sau interviuri, că în general nu-s fan al platformelor media de socializare (n-am folosit niciodată twitter, instagram, pinterest, shapchat, am doar un profil de LinkedIn pe care-l verific cam o dată la două luni), că pentru o perioadă lungă de timp am refuzat să folosesc un ocoș-telefon (aka smartphone) și când am început să folosesc unul (septembrie 2015), nu foloseam datele mobile, că nu-mi plac aplicațiile pentru chat (whatsapp, wechat, QQ și altele asemenea), prefer să sun sau să trimit mesaje, că de multe ori îmi uit telefonul pe silent și se poate întâmpla să-l verific doar o dată la câteva ore.

Faceți cunoștință cu Dino – singurul meu telefon până-n septembrie 2015

Sper să nu mă înțelegeți greșit, iubesc internetul și tehnologia în general! Cred că internetul e o unealtă foarte puternică datorită căreia oamenii au access la o sursă imensă de inspirație. Și sunt mereu foarte entuziasmată când citesc despre descoperiri științifice. Accesul la informație, cunoștințele împărtășite, ușurința cu care putem să intrăm în contact cu oameni din cealaltă parte a lumii contribuie cu siguranță la dezvoltarea specie umane.

Dar…e atââââât de ușor să ”te pierzi” online! E atât de multă informație că ne-ar trebui milioane de ani să putem citi tot. Un ocoș-telefon cu date mobile, cu toate aplicațiile pentru chat-uri și platforme media de socializare e o tentație prea mare pentru mine. Viața virtuală vine cu poze colorate, cu fețe zâmbitoare, cu bebeluși drăguți…nu vezi zilele înnorate, fețele încruntate și nervoase, răhățelul puturos și plânsetele neîncetate ale bebelușilor.

Viața virtuală e un loc sigur pentru a te destresa după o zi de lucru de rahat, sau în timpul unei pauze de cafea, sau în timpul prânzului când conversația cu prietenii tăi te lasă rece, sau când faci naveta că oricum nu-i altceva mai bun de făcut, sau când stai pe WC, sau când mănânci micul dejun de unul singur, sau când aștepți un prieten enervant ca mine care întârzie mereu, sau când un film se derulează pe fundal. E (încă) practic imposibil să ”termini” internetul.

Singura problemă e…cam dă dependență, până într-acolo încât nici măcar nu observi cine stă lângă tine în autobuz, nu observi apusul fain ce are loc (sper că nu în timp ce citești postul ăsta), nu vezi cartea bună de lângă tine din cafenea, nu-l bagi în seamă pe prietenul care-ți face cu mâna disperat de pe cealaltă parte a străzii.

Acu…obiectivul meu nebun pentru 2017 (să mă fac boschetar digital) vine cu prezență obligatorie pe platformele media de socializare. Blog-ul ăsta al meu e necunoscut în imensa rețea digitală, ai mei verifică blog-ul doar dacă uit să dau un semn de viață zile întregi. Numai Leny îl citește regulat (mulțumesc, Leny! Yangzhou e foarte sus în statisticile mele, să știi!). Asta pentru că nimeni (în afară de Leny) nu deschide internet explorer, google chrome sau firefox ca să scrie adresa unui blog. Toată lumea apasă pe link-uri de pe platformele de socializare media, citim în principal ceea ce prietenii noștri distribuie.

Oamenii folosesc twitter pentru știri, instagram pentru poze, pinterest pentru a-și aminti ideile bune pe care le văd, facebook ca să fie în contact cu prietenii lor (am aflat și eu săptămâna asta). ”Cariera” mea de blogger tocmai a împlinit o lună, așa că m-am hotărât că-i timpul să mă prind cum funcționează twitter, instagram și pinterest. Am auzit de pinterest pentru prima dată doar acum câteva săptămâni! Și de ce nu poți să folosești un laptop ca să-ți actualizezi peretele (sau cum i-o zice) afurisitului de instagram?

Soră-mea și ai mei prieteni râd de mine și sunt uimiți că dintr-o dată sunt atât de conectată. Și eu mă minunez când mă gândesc cât de multe ore am petrecut pe internet în ultimele 4 sau 5 zile. Atât de mult timp petrecut în fața laptop-ului, de multe ori fiind total nesociabilă, câteodată chiar ignorându-i pe cei de lângă mine care joacă dominos sau povestesc despre viețile lor sau beau bere (în afară de seara de vineri 13 când am uitat complet de telefon, e-mail-uri, blog, statistici de google și altele asemenea). Adevăru-i că habar n-am ce fac și cât o să mă țină entuziasmul. Și nu-s dispusă să renunț la o fracțiune atât de mare din viața mea offline. Sper că atunci când curba de învățare mi se va mai aplatiza, voi deveni mai eficientă. Deocamdată, încerc și eu să văd ce iasă!

Așa că…puteți acu să-mi urmăriți profilele proaspete și curate de twitter, instagram și/sau pinterest. Am reușit chiar să pun butoane pe blog ca să puteți ajunge ușor direct acolo (mi-a luat vreo câteva ore, ce-i drept). Aș aprecia foarte mult dacă aveți vreun comentariu și/sau sfat!

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)