10 lucruri pe care le fac pentru/datorită bebelului meu de 6 luni

Am un bebel de 6 luni. S-a născut în Maun, Botswana, pe 10 decembrie 2016 pe canapeaua pilotului de tufiș. Are pașaport de Botswana. Nu-s sigură cine-i tatăl și nici nu-s dispusă să investighez chestiunea. În orice caz, deși-i gagiu fain, pilotul nu-i printre suspecți. Bebelul meu e copil din flori.

Nu-s cea mai bună mamă din lume, dar încerc cât pot eu de bine. Am învățat o grămadă de lucruri noi și încă învăț o grămadă. Am învățat că-i place să fie băgată-n seamă, vrea să aibă mereu cât mai mulți oameni în jurul ei, așa că încerc din greu să-i ofer asta de când s-a născut.

Dar adevăru-i că din când în când suntem doar noi două. Câteodată nu-mi vine să caut oameni care să vrea să vină să fie în preajma ei, chiar dacă știu că asta ar face-o fericită. Ia atât de multă energie să caut oameni. Și dup-aia tre să fac pe gazda, să le ofer gustări și băuturi, să fac conversație, să le ofer divertisment și toate cele.

Câteodată e fain să ai o petrecere și am chef s-o organizez, dar altă dată prefer să-mi petrec timpul spunându-i povești, cântându-i sau doar privind-o cum doarme. Mă relaxează.

O cheamă Just Lea Veand Live Hărău. Eu o strig Lea.

Am auzit că bebelușii încep să-și dezvolte personalitatea foarte devreme. Cică ar trebui deja să mă decid ce fel de personalitate vreau să aibă Lea și să acționez pe măsură – să-i citesc un anumit tip de povești, să-i dau un anumit tip de mâncare, să-i cumpăr un anumit stil de haine. Dar eu vreau să-i dau șansa de-a allege când se face mare, vreau să gândească pentru ea, așa că îi citesc tot felul de povești, îi cumpăr tot felul de haine, chiar și mâncarea e foarte diversă, în funcție de ce-i în sezon. Primește câte-un pic din toate cele.

Lea nu-i un pui de om, e un blog.

Cum de curând a fost aniversarea ei de 6 luni, cadoul meu mic pentru ea e o listă de 10 lucruri pe care le-am făcut pentru/datorită ei. Uite-o:

  1. M-am întors la Facebook și m-am înscris într-o grămadă de alte platform de socializare media (Twitter, Instamgram, Pinterest) într-o încercare de-a găsi oameni dispuși să-i ofere atenția pe care-o vrea.
  2. Am setat notificări printr-un newsletter cu ajutorul prietenului meu nou Mailchimp prin care oamenii pot să decidă să-i urmărească progresul lui Lea. Cinci dintre oamenii care s-au înscris nu sunt prieteni sau familie, nu-i cunosc. Cred că-i super tare, nu doar prietenii și familia o urmăresc pe Lea cum crește.
  3. Datorită ei, am descoperit o lumea despre care nu aveam habar că există – lumea celor duși cu pluta care aleg să fie boschetari în timp ce-și câștigă traiul pe net (nomazi digitali, își spun). Lumea asta e imensă și e formată din oameni de toate vârstele, chiar și familii cu 4/5/6/7 copii.
  4. M-am împrietenit virtual cu Timo, ardeleanul care-a făcut înconjorul lumii cu autostopul cu 80 de dolari în buzunar. Are și el un blog de 4 ani, dar Lea n-are probleme să se joace cu alți ”copii” mai mari, chiar dacă e câteodată intimidată.
  5. M-am făcut scriitoare din greșeală. Am început să fiu plătită ca să scriu pentru prima dată în viața mea. În ultimele lumi, am făcut $453.82 din scris. Yuhuu! Cine ar fi crezut că-i posibil?
  6. Am început să mă uit la lumea din jur din perspectiva lui Lea – ce-i nou pentru ea? Ce ar vrea ea să-i spună lumii?
  7. Am realizat că văzând-o pe Lea cum crește, spune o grămadă despre mine, schimbările mele de perspectivă, ideile mele. Și sunt mai deschisă și mai sinceră despre valorile mele și modul în care văd lumea – n-aș putea s-o mint niciodată pe Lea. Vreau să devină un cetățean al lumii deschis la minte, respectat, responsabil,darnic și bun la suflet.
  8. Ca orice mamă, vreau să-i ofer tot ce-i mai bun în lume lui Lea. Dar, în același timp, nu vreau (și nu-mi permit) să-o răsfăț și nici nu vreau să crească cu impresia că banii sunt cel mai important lucru din lume. Pentru că nu-s. Vreau să aprecieze valoarea lucrurilor folosite/reciclate, să fie creativă și să găsească soluții pentru nevoile ei folosind lucruri gratis din jurul ei. Nu vreau să se transforme într-un om de vânzări, care vrea doar să convingă oamenii să cumpere tot felul de produse pentru profitul ei personal. Vreau să învețe să fie darnică fără să aștepte nimic în schimb. Pentru că, în final, ceea ce contează cel mai mult e să fii bun.
  9. Am început să fiu iar în contact cu câțiva prieteni vechi, oameni faini cu care am pierdut legătura de ani de zile, oameni care cumva au aflat despre Lea fără ca eu să le spun și au luat inițiativa de a-mi scrie. Foști colegi de liceu, foști colegi de facultă, foști colegi de apartament, prieteni de la școli de vară, foști colegi de lucru și foști șefi, toți scriind e-mail-uri încurajatoare, toți foarte entuziasmați despre noul meu stil de viață și despre Lea, oameni cu care mi-am petrecut părți din viață, dar cu care am pierdut legătura din cauza circumstanțelor.
  10. Sunt mai deschisă cu oamenii din jur.

Interacțiunea mea cu Lea mă duce de multe ori în afara zonei mele de confort. De cele mai multe ori mă simt mult mai bine în poziția de ascultător. De multe ori deschid gura doar ca să-i fac pe cei din jur să râdă sau să pun întrebări, fie din pură curiozitate/interes, fie ca să fac conversația să curgă. Dacă oamenii nu mă întreabă lucruri direct, nu vorbesc foarte mult despre viața mea și ce-mi trece prin minte. Spun ușor povești amuzante din viața mea, râd de mine însămi, râsul e cu siguranță sănătos.

Dar Lea nu vorbește, așa că sfârșesc prin a-i spune povești despre TOATE CELE.

Câteodată parcă mă face să mă simt un pic expusă. Chiar ar trebui să-i spun despre întâlnirea mea fierbinte din vineri, 13? Oare dacă-i spun despre aventurile mele de călător cu buget redus o să creadă că-s zgârcită? O să enervez pe toată lumea dacă spun că să colectez gunoaie pe stradă pentru reciclat e cea mai bună slujbă pe care-am avut-o vreodată? Or să înceapă ai mei să creadă c-am înnebunit cu totul? Oare o s-o întristeze dacă-i spun despre momentele în care am sentimente negative? E ca și când dintr-o dată permit tuturor să-mi citească mintea plină de gânduri încâlcite și idei nebune, de multe ori proaste.

Și asta-i un pic înspăimântător într-o lume în care se presupune că-i musai să te iei în serios. Se presupune că-i musai să ai încredere în forțele propri. Se presupune că trebe să ȘTII EXACT cine ești, ce vrei în viață, care-ți e planul pentru următorii 5 ani. Dar totuși eu în momentul ăsta n-am habar de nimic și nu-i ascund deloc asta lui Lea. Să mă prefac că știu n-ar fi cinstit.

Peste cinci ani de aici…cine știe? Poate o să fiu încă în Botswana sau Namibia, prin vreun sat pe undeva sau poate pe undeva prin America de Sud sau poate în India sau poate înapoi în China sau poate înapoi în România. Mexico? Noua Zeelandă! Canada? Kenya! Nepal! Laos? Nu…poate nu Laos pentru că Trini nu m-ar vizita niciodată.

Poate o să scriu până la urmă o aplicație pentru unul din castelele moca din Italia. Poate-o să public o carte. Poate mă întorc iar la finanțe/economie. Poate deschid un ONG. Poate deschid o fermă de permacultură undeva în lume. Poate-o să am un copil uman să se joace cu Lea. Poate că nimic n-o să se schimbe în viața mea. Poate că totul o să se schimbe în viața mea.

Sau poate un meteorit o să lovească pământul și o să fim toți îngropați pe undeva (mai puțin Elon Musk, care-o să fie pe Marte, încercând să găsească o modalitate de-a procrea de unul singur ca să salveze umanitatea). Habar n-am.

Mă rog…tot ce știu e că timpul zboară repede. S-au dus deja 6 luni din viața mea de bloggăr de călătorie în devenire care nu chiar are un blog de călătorie. O nișă, zic ei…trebe să găsesc o nișă. În orice caz, fu amuzant până acum și aștept cu nerăbdare să văd ce șmecherii o să mai învețe Lea în următoarele 6 luni.

Ah, a propos, dacă vrei să ajuți un bloggăr în devenire confuzat, și dacă vrei să fii la current cu creșterea lui Lea, astea-s câteva lucruri pe care poți să le faci:

  • Dă-i subscribe la newsletter (o să primești maxim două e-mail-uri pe săptămână cu articolele noi)
  • Dă-mi feedback – poți să lași comentarii mai jos, pe facebook, pe Twitter, pe LinkedIn, în formularul de la contact, trimite-mi un mail…orice vrei
  • Sharing is caring! – dă articolele mai departe prietenilor tăi
  • Urmărește-mă pe facebook, instagram, Pinterest, Twitter
  • Și cel mai și cel mai important:

Zâmbește – viața-i scurtă, nu știi niciodată când o să înceapă să-ți cadă dinții!

Share what you're thinking - sharing is caring. :-)